Pare genul de măsură care ar trebui să funcționeze: o zi liberă în plus pentru elevi, mai puțin stres pentru profesori și, teoretic, costuri mai mici pentru școli. În Statele Unite, modelul nu mai este o idee de test, ci o realitate în expansiune. Cu toate acestea, atunci când sunt puse cap la cap datele din ultimii ani, imaginea devine mult mai puțin optimistă decât pare la prima vedere.
Un model care crește rapid, dar rămâne o excepție
În anul școlar 2024–2025, aproximativ 2.100 de școli din 26 de state americane funcționează pe baza unei săptămâni de patru zile. Creșterea a început după 2008, în contextul crizei economice, când districtele școlare au căutat soluții rapide pentru reducerea cheltuielilor.
Chiar și așa, raportat la cele aproape 100.000 de școli publice din SUA, modelul rămâne unul marginal. Este folosit în special în comunități mici și zone rurale, acolo unde dificultățile de recrutare a profesorilor și costurile de transport cântăresc mai mult decât în marile orașe.
Elevii nu par să câștige din ziua liberă în plus
Una dintre cele mai importante întrebări este dacă elevii au de câștigat. Răspunsul, deocamdată, nu este convingător.
Un studiu realizat în Oregon arată că elevii din școlile cu program de patru zile înregistrează întârzieri în învățare. Diferențele dispar doar în situațiile în care școlile reușesc să păstreze același număr total de ore de predare, redistribuite în mai puține zile.
Un raport RAND din 2023 indică rezultate academice mai slabe, în timp ce un studiu din Missouri, publicat în 2024, nu a identificat diferențe semnificative. Chiar și așa, concluzia comună este că nu există dovezi solide care să arate o îmbunătățire a performanțelor școlare.
Mai puțin bullying la școală, dar mai puțin control în afara ei
Există și efecte care pot părea încurajatoare. În Oklahoma, după introducerea săptămânii de patru zile, cazurile de bullying și bătăi au scăzut cu aproximativ 39%.
În același timp, ziua liberă suplimentară nu este întotdeauna folosită în mod constructiv. Studiile arată că elevii tind să fie mai puțin activi fizic, consumă mai frecvent băuturi nesănătoase și, în unele cazuri, apar probleme legate de alimentație sau comportamente de risc. Lipsa unui program structurat devine, pentru unii copii, o vulnerabilitate.
Atrage profesori pe hârtie, nu și în realitate
Unul dintre argumentele principale pentru acest model a fost ideea că va ajuta școlile să atragă și să păstreze profesori.
La nivel declarativ, aproximativ două treimi dintre cadrele didactice spun că ar fi mai dispuse să accepte un post într-o școală cu program de patru zile. În practică, însă, datele arată că aproximativ 20% dintre profesori părăsesc anual aceste școli, iar studiile nu indică o creștere a calității personalului didactic. În unele cazuri, retenția este chiar ușor mai slabă.
Economii prea mici pentru o schimbare atât de mare
Reducerea costurilor a fost unul dintre motivele de la care a pornit acest model. În realitate, economiile sunt limitate, situându-se între 0,4% și 2,5% din bugetele școlilor.
Pentru majoritatea sistemelor educaționale, astfel de procente sunt insuficiente pentru a justifica o schimbare structurală.
Părinții susțin ideea, chiar și fără rezultate clare
În ciuda acestor rezultate, modelul este bine primit de părinți. În perioada pandemiei, aproximativ 75% dintre aceștia s-au declarat mulțumiți de programul redus, iar sondajele recente arată că peste jumătate dintre americani ar susține o săptămână de școală de patru zile.
Pentru multe familii, flexibilitatea și timpul suplimentar petrecut acasă cântăresc mai mult decât rezultatele academice.
Un model care începe să fie discutat și în România
Și în România au apărut, timid, discuții despre reducerea programului școlar în anumite contexte. Diferența este că sistemul românesc pornește de la alte vulnerabilități: lipsa profesorilor, diferențe mari între mediul urban și rural și rezultate școlare inegale.
Experiența din Statele Unite arată că o astfel de măsură nu vine cu garanții. Reducerea numărului de zile de școală nu rezolvă problemele de fond și poate, în anumite situații, să le accentueze.
În cele din urmă, miza nu pare să fie câte zile sunt în orar, ci cât de eficient este folosit timpul din clasă. Acolo se face, de fapt, diferența.
